Hey everyone!
Dupa cum multi dintre voi stiti, in curand am sa plec in exchange (voluntariat) in Polonia. Toamna lumea mi-a zis "sa ne scrii, sa ne scrii!". Prin urmare, avand acest blog abandonat am decis sa il folosesc ca sa scriu despre experienta mea. Planuiesc sa fac aici un mic jurnal al peripetiilor mele in Polonia, so stay tuned! :)
Si ca sa incep cu inceputul, vreau sa povestesc un pic cum am ajuns aici...
Cand am intat in AIESEC nu prea aveam eu habar de exchange & stuff, stiam ca vreau voluntariat, stiam ca AIESEC e o organizatie mare, internationala si cu oameni fani si am aplicat. Astfel am aflat de oportunitatile care le ofera, exchange si leadership (si GLE pentru cunoscatori :P). Am zis, bun, super, leadership, vreau asta!
Am intrat totusi intr-un departament de exchange si de acolo totul a devenit mai "palpitant". La inceput eram un pic dezorientata, nu foarte sigura ce vreau sa fac. In departament era o atmosfera foarte entuziasmata de cea ce faceam noi ca departament si s-a sadit in mine o pasiune pentru exchange pe care nu stiam ca o pot avea. Am devenit foarte pasionata de ce faceam, si vroiam sa trimit cat mai multi oameni in aceasta experienta. Si atunci am zis, da, vreau exchange! De aici a fost simplu, a trebuit numai sa imi doresc asta, si pana la sfarsitul lui aprilie am fost matched si stiam sigur unde merg, in Polonia, la Katowice, sa lucrez intr-o fundatie ce se ocupa cu copiii defavorizati, timp de 6 saptamani.
Deja am scris multtt si nu vreau sa o mai lungesc (plus ca am bagaje de facut si de pregatit materiale pentru global village :) ). Vreau doar sa va spun ca luarea acestie oportunitati a fost o intoarcere a modului meu de gandire si a felului meu de a fi cu 90 de grade (voi mai acumula 90 in exchange, sunt sigura :D ). Inainte aveam o groaza de frici, nu zic ca nu as mai avea si acum, dar stiu ca vreau sa mi le inving. Acest pas este doar o caramida in visul meu care ma va ajuta sa construiesc a new me mai open-minded, mai fearless si mai self confindent in my own strengths.
De cand am intrat in AIESEC am invatat un lucru, ne obisnuim cu ideea ca suntem intr-un anume fel si ne comprtam intr-un mod care ne defineste caracterul, chiar daca nu intodeauna acest "fel" este cel in care dorim sa fim, dar cu siguranta suntem intr-o zona de confort in care nu riscam nimic. Nu riscam sa pierdem nimic, dar in schimb ratam sansa sa ne dezvoltam si vom ramane in our own little square pana cand realitatea ne prinde din urma, beacause at some point it will, si atunci va fi prea tarziu sa ne reinventam!
So "Step out of your comfort zone!" and explore who you really want to be!
